Traversare

   Fii cu picioarele pe pãmânt, astfel vei putea rãmane pe lumea aceasta. De asemenea, sã nu percepi lumea cu mintea. Priveşte-o prin intermediul inimii. De asta ai şi venit aici, nu? 

Când mã uit în ochii tãi aud delfinii aplaudând. 

Ştii ce am simţit când m-am trezit azi-dimineatã? Nimic. Niciun pic de pasiune. Nicio scânteie, niciun pic de credinţã, nicio emoţie, absolut nimic. 
Cred c-am depãsit deja limita în care se putea numi o pasã proastã. Vreau sã merg într-un loc în care sã mã minunez de ceva. Niciodatã nu mi-am acordat o pauzã de douã sãptãmâni sã mã ocup de mine. Când ajungi sã fii disperat, totul se prãbuşeşte, singurul lucru care dureazã este familia. 

Egli atraverso. 
Egli atraverso. 
E timpul trecut. 
Noi attraversiamo. 
Noi attraversiamo. 
Atraversiamo. 
Atraversiamo 

-Ce cuvânt frumos! 
-Fii serios, înseamnã a traversa. Ba nu, este combinaţia pefectã a sunetelor italiene. Nostalgicul "a", profundul "r", senzualitatea "s"-ului... 

Este o voce interioarã care spune cã meritãm o pauzã. Italienii numesc asta il dolce far niente, 
care înseamnã plãcerea de a nu face nimic. 
Suntem stãpânii noştri. 
Dolce... 
Dolce far niente. 

Cineva m-a dus, cu imaginaţia desigur, în cel mai incredibil loc. Se numeşte Augusteum. Octavio Augusto l-a construit. M-am uitat la locul acesta. La haos, acesta este cuvântul. La felul în care a fost distrus, incendiat, jefuit, şi totuşi s-a gãsit o metodã de a fi reconstruit. 

Pentru oameni este important să știe unde se aflã în orice moment. Aici este echilibrul perfect. Să nu mai fie adenacin.
- Ce-i asta? 
- Adenacin înseamnã...Cum se spune? Cel care se aflã între lumi. E cel care se aflã la granitã, pentru cã a renunţat la confortul vieţii, pentru a cãuta iluminarea. 

In final am ajuns sã cred în ceva ce eu am numit fizica unei cãutãri, o forţã a naturii, guvernatã de legi la fel de reale ca legea gravitaţiei. Regula fizicii cãutãrii sunã cam aşa: Dacã eşti suficient de curajos pentru a lãsa în urmã tot ce e familiar şi reconfortant, care poate însemna totul, de la propria casã la vechile obiceiuri, şi sã pleci într-o adevãratã cãlãtorie de cãutare, indiferent dacã exterior sau interior şi dacã eşti dispus sã pãstrezi tot ce ţi se întâmplã în acea cãlãtorie ca indiciu şi dacã îi accepţi pe toţi cei care îţi ies în cale ca profesori şi dacã eşti pregãtit, mai presus de toate, sã înfrunţi şi sã ierţi câteva dintre cele mai dure realitãţi personale, atunci adevãrul nu ţi se va nega. 

Am hotãrât care este cuvântul meu: Traversare.