Viaţa se petrece în patru dimensiuni. Dacă scoţi timpul din ecuaţie rămâi numai cu spaţiul. Fără mişcare, fără schimbare. Dacă iei timpul, schimbi tot ceea ce ştiam.Tot ceea ce ştiam. Tot ceea ce înţelegeam. Gândiţi-va dacă s-ar opri timpul.
Nu ar mai fi ore de vârf.
Nu te-ai mai grăbi să ajungi undeva, deoarece nu ai întârzia niciodată.
Nu vor mai fi naşteri sau înmormântări.
Nu vor mai fi inimi frânte. Unele vacanţe nu se vor mai termina.
Dacă eşti concediat, soţia nu te va mai părăsi niciodată.
Nu vor mai fi crime sau războaie.
Nimic nou, nimic vechi.
Nu va mai exista "va mai fi, nici "îmi voi dori", nici "a mai fost".
Numai un lung şi neîntrerupt "este".
Este greu de imaginat deoarece tot ceea ce ştim...tot ceea ce credem că ştim este că timpul trece.
Aşa suntem învăţaţi, de când ne naştem până ce murim.
Că timpul nu aşteaptă pe nimeni.
100 de ani de invenţii am creat o conexiune invizibilă între noi.
Pârâuri de energii electrice. Unde radio, microunde. Mobile, padpalm-uri, televizoare, reţele fără fir, telecomanda de la garaj.
Nici măcar universul nu este ceea ce pare.
Pentru că dacă tu crezi că acelor stele le ia milioane de ani să ajungă aici,
înseamnă că trăieşti în trecut.
Admiri o galaxie care s-ar putea să nu mai existe acolo.
Nu te uiţi la cerul înstelat.
Te uiţi la o maşină a timpului...
0 Comentarii:
Trimiteți un comentariu