De ce am impresia cã trebuie sã mã disculp faţã de felul meu de a fi? Poate din cauza reacţiilor chimice din creierul meu. Poate aceaste reacţii nu functioneazã. Poate toate problemele mele se reduc la dezechilibrul chimic al unui rezultat eronat.
Nu trebuie sã mã mai gândesc. Trãiesc pe planeta asta şi nu sunt în stare sã înţeleg un lucru banal. De ce sunt aici ?
Vreau sã scriu despre flori...Minunat este cã fiecare floare pãstreazã o relaţie aparte cu insecta care o polenizeazã. Unei anume flori, i se potriveşte o anumitã insectã. Nici floarea şi nici insecta nu pãtrund semnificaţia iubirii. Cum sã ştie cã dansul lor scurt face ca lumea sã existe ?
Şi chiar aşa este, din aceastã construcţie a lor...se naşte ceva mãret şi minunat. Astfel, ne invaţã cum sã trãim, iar singurul barometru este sufletul.
Când ajungi sã te confunzi cu floarea, nimic nu-ţi va mai sta în cale...
Pentru cel care are norocul sã iubească florile totul va dispãrea în neant. Dacã floarea pe care o cauţi, ar fi cu adevãrat o himerã...ar fi atât de seducãtoare, cã i-ar obliga pe oameni s-o caute...an de an, pas cu pas. Dar, dacã existã cu adevãrat, mi-ar plãcea sã vãd una...
Existã peste 30.000 de specii de orhidee cunoscute....
...una seamãnã cu o broascã testoasã...
...una seamãnã cu o maimuţã...
...alta seamãnã cu o ceapã...
...una seamãnã cu o învãtãtoare...
...alta seamãnã cu o gimnastã...
...una seamãnã cu liceeana de colo, datã cu multã cremã pe faţã...
...alta seamãnã cu o intelectualã cu care sã dezlegi cuvinte încrucişate la micul dejun...
...una seamãnã cu o reginã a frumuseţii
...una seamãnã cu zeiţa egipteană Aset...cu un ochi care danseazã şi un altul ce adunã toatã tristeţea lumii...
Ştii de ce-mi plac plantele? Pentru cã sunt atât de schimbãtoare. Adaptarea este un proces profund. Adicã, ştiu sã se adapteze sã supravietuiascã pe pãmânt. E mai uşor pentru plante, ele n-au memorie. Îşi continuã pur şi simplu viaţa...
...la oameni e altfel.
Adaptarea este ruşinosã, e ca şi cum ai da bir cu fugiţii.
Sã scrii despre o floare, sã faci o poveste despre ea...trebuie sã redau arca acestei flori...iar aceastã arcã se întinde de începuturile vieţii pe Pãmânt. Cum au ajuns aceste plante aici? Care le-a fost drumul?
De aceea, trebuie sã deduc prin analogie cã probabil toate organismele care au trãit pe pãmânt descind dintr-o anumitã formã primordialã, în care viaţa a respirat pentru prima datã.
Este o cãlãtorie a evoluţiei, adaptarea, o cãlãtorie pe care o facem cu toţii, o cãlãtorie care ne uneşte pe toţi...
Darwin a scris cã ne tragem dintr-un organism primat simplu în care ne-am transformat în ce sunt eu acum... sau în ce este orhideea...cu toţii captivi în propriile trupuri, la momentul potrivit al istoriei...apoi, vedem întreaga istorie reunitã: vânãtoarea, cultivarea pãmantului...rãzboi, iubire, religie, tristete, boli, singurãtate, tehnologie...este emoţionant...
Mă gândesc la calculatoare. Uneori mã captiveazã...nu sunt vii, ele nu trãiesc, dar nici nu mor.
Chiar nimic nu se petrece pe lumea asta? Zilnic sunt ucişi oameni. Existã genocide, rãzboaie, corupţie,
în fiecare zi nenorocitã cineva, undeva pe Pãmânt îşi dã viata ca s-o salveze pe a altuia.
Zilnic, cineva, undeva ia hotãrărea consientã sã distrucã pe altcineva...
Oamenii descoperã iubirea, alţii o pierd...Pentru Dumnezeu, un copil priveşte cum mama lui este omorâtã în bãtaie pe treptele unei biserici.
Unul moare de foame. Altul îşi trãdeazã cel mai bun prieten de dragul unei femei...
Doar florile sunt o minune.
O licãrire de viatã ce creşte ca acele ghemotoace de hârtie japoneze pe care le arunci în apã şi se transformã în flori.
Iar florile sunt atât de frumoase cã nu-ţi vine sã crezi cã ceea ce ai în faţa ochilor nu-i decât un ghemotoc de hârtie, într-un bol cu apã...
Dacã aţi avea ocazia sã luati cina cu o personalitate istoricã în viatã sau decedatã, pe cine ai alege ?
Ştiu...e greu de spus...Einstein sau Iisus?
Vreau sã mã nasc din nou!
0 Comentarii:
Trimiteți un comentariu