Au fost odatã ca niciodatã două steluţe care trãiau lângã soare.
În fiecare searã, la culcare, steluţele voiau sã se joace.
Strãluceau, cãdeau, alunecau şi licãreau aşa de puternic...
Spuneau: Tati, o sã fugim dacã ne pui sã spunem Noapte Bunã.
Tăticul îi pupa pe nãsucurile lor strãlucitoare şi rãspundea:
Oriunde v-aţi duce, oriunde v-aţi afla, oricât de mari vă veţi face, chiar dacã vă veţi îndepãrta, vă voi iubi mereu, veţi fi mereu steluţele mele...
Noapte bunã!
0 Comentarii:
Trimiteți un comentariu