20 de secunde

   Ascultă. Trebuie să plec. Nu voi mai rămâne prea mult pe aici. Parcă aud oameni care râd în depărtare. Mă sperie. Mai am nevoie de lumea oamenilor? Nu o să mai spun poveşti, pentru că am trăit o poveste. 

Secretul e să asculţi.

A crezut că dacă o să plece din oras totul se va termina. Acasă, fiecare loc îi amintea de ea. Chiar şi mireasma aerului, în aprilie şi mai, pentru că atunci florile ei preferate înfloreau în tot cartierul. 
Totul îi amintea de ea. Lucrurile se îmbunătăţiseră de ceva vreme. Dar partea ciudată e că s-a dovedit că e prezentă şi aici. Îi aduce aminte de ea şi magazinul din colţ. Şi serios, evita jumătate dintre raioane, cele pe care le frecventa ea. 

Iubea prăjiturile şi fructele de pădure. 

Dacă ar mai putea discuta cu ea, despre felul cum ar putea uita de ea. Şi în special copiii, ei sunt cei care îi aduc cel mai mult aminte de ea. Băiatul, ochii lui. A mai văzut acea expresie doar în ochii ei, la nimeni altcineva, el uitându-se cu ochii ei. Dar fără strălucirea ei. Şi-a dat seama că atunci când iubeşti pe cineva atât de mult, atât de tare, atât de mult timp...nu vei scăpa de asta, indiferent unde vei merge. Şi asta se întâmplă doar o dată în viaţă. Nu poate să o scoată din minte. Nu poate s-o uite. 

   Azi e o zi neobişnuit de caldă, peste 20C şi e abia 19 martie. Se spune că această zi e doar o avanpremieră la ce va urma în acest an. La ştiri spune că aceasta va fi cea mai caldă vară din ultimii 100 de ani. 
100 de ani? Aşa spun in fiecare an...
Vor fi întreruperi de energie datorate furtunilor solare. Ploaia va cădea săptămâni întregi. Apoi va fi secetă. 

Ea era acolo. Asta e povestea dinaintea poveştii. Pentru că aici a întâlnit-o...Stătea chiar acolo şi privea o bluză. Deci...Trecea pe acolo...A văzut-o şi s-a oprit. S-a oprit. Şi s-a gândit : O Doamne, aceasta e cea mai frumoasă femeie pe care am văzut-o în viaţa mea. Dar nu făcuse niciodată aşa ceva. Înainte de asta nu discutase cu o femeie complet străină. Dar ea era acolo. Şi atunci s-a gândit: 20 de secunde. Da? Acum e în magazin. Şi e îngrozit. Se gândea să plece. O putea atinge. Era chiar acolo. Se întoarce şi il vede. Şi încă i-au mai rămas 15 secunde de curaj. Am s-o fac. Curaj. Şi asta i-a spus. A spus