Pur si simplu asa

Existã întuneric... 

Existã luminã. 
Boli. Comă. 
Zilele, aşa cum le ştim. Lumea, aşa cum ne-o imaginãm noi. 

M-a sunat un prieten şi mi-a spus cã pleacã acasã...Apoi, brusc, n-a mai spus nimic şi a plâns. A început sã-mi spunã cã nu vede nici un motiv că sã trãiascã. Era copleşit de durere...Oamenii îşi amintesc uneori tot ceea ce au pierdut.Iubiţii sau iubitele pe care nu le-au avut...Toţi prietenii plecaţi. Se gândesc la toţii cei pe care i-au rãnit. La început, copleşiţi de durere, apoi resemnaţi de durere... 

Mirosul şi memoria sunt legate între ele în creier. Zahărul pudră ar putea sã-ţi aminteascã de şorţul mamei tale şi gogoşile ei pufoase. Mirosul de fân proaspãt cosit ţi-ar putea trezi dorul verilor târzii pe dealurile copilăriei. Mirosul de benzinã ţi-ar putea aduce înapoi amintirile de la prima traversare a Dunării cu bacul. Dar acum, un ocean de amintiri au dispãrut. Doar veşti despre moarte şi mizerie... 

Avem o aromã nouã. Coma. Aroma pãdurii dupã o ploaie de primãvarã. Imaginaţi-vã o cãrare sub picioarele voastre. Vedem în jurul nostru ceva verde şi umed. Şi simţim ramurile umede, peste feţele noastrã. Trecem printre copaci. Şi vom începe sã inspirãm.Inspiraţi adânc şi bucuraţi-vã de clipa asta. Nivelul umiditãţii e ridicat. Pe jos... Sunt muşchi, ciuperci, frunze moarte. La mijloc e iarbă mare şi proaspãtã. Proaspãtã şi crocantã, cu miros revigorant. Şi foarte de sus, nu simţim doar mirosul de frunze şi de ploaie, dar şi mirosul cerului. Într-o zi ca asta, putem mirosi chiar însuşi cerul. 

E atât de multã urã în lume, tată. 
Mami, omul acesta va muri? 

Vrei sã arunci cu pietre? 
Oamenii se comportã în douã moduri. Existã oameni care aleargã pe strãzi şi apucã tot ce pot. Oamenii care nu cred în nimic, doar în sfârşitul lumii. 
Şi existã şi ceilalţi. 
Cei care cred cã viaţa va continuă cumva. Sau pur şi simplu nu ştiu ce altceva sã facã. Oamenii se pregãtesc pentru ce-i mai rãu. Dar sperã la ce-i mai bun. Se concentreazã asupra acelor lucruri care sunt cu adevãrat importante pentru ei. 
La tot felul de lucruri... 
Dar mai întâi, au fost momente de bucurie. 

Într-o zi ca asta, putem mirosi chiar însuşi cerul.