Fizicienii îţi vor spune cã timpul nu existã, construcţia umanã este obişnuitã sã organizeze experienţa şi sã catalogheze existenţa aşa încât o putem cuantifica, confirma, ne putem aminti de ea.
Einstein nu credea în timp.
El credea în atemporal, credea cã toate timpurile existau simultan. Trecut, prezent, viitor. El n-a acceptat conceptul 'acum' . Toate momentele sunt egal reale şi egal accesibile dacã ştim cum.
Obişnuiam sã cant la pian, eram în clasa întâi şi...la primul meu căntecel, tati a fost atât de mândru încât a aplaudat atât de tare şi a strigat în gura mare. A fost inspãimântãtor, i-am spus cã nu mai avea voie sã vinã la nici-o altã manifestare publicã iar el, hm...m-a implorat sã nu îi interzic asta. Mi-a promis cã îşi va pãstra entuziasmul pentru el. Şi dupã aceea, stãtea liniştit în colţ, şi când veneam eu pe scenã, nu fãcea decât sã ridice câte unul, pe rând, cele cinci degete. Ăsta era...simbolul lui pentru 'Te iubesc mult fetiţa mea! ' Unu, doi, trei, patru, cinci...
Tati credea în eternitate; el credea cã trecutul, prezentul şi viitorul, existã toate. Toţi oamenii pe care îi ştim, şi tot ceea ce vom deveni se află în noi în acest moment. Dacã asta este adevãraţ, atunci toate momentele sunt la fel de reale şi de accesibile nouã. Nu trebuie decât sã aflãm cum anume.
Insomnia şi depresia induc viziuni şi cheamã demonii.
Istoria este o minciunã folositã drept armã de oamenii care au suprimat adevãrul. Cunoştinţele destinate sã le înveţi vor schimba ordinea fireascã a lucrurilor. Cum poţi sã ştii asta? Ai auzit expresia 'Timpul este un râu'? Cei mai mulţi nu reuşesc sã inteleagã cã rãul este circular. Moartea unui om deschide o usã cãtre naşterea urmãtorului. Ai dori sã ştii cum se deschide aceastã uşã? Fii precaut, unele uşi conduc spre întuneric.
Ştii care e cea mai timpurie amintire a mea? Sau mai bine, cea mai mare fricã? Bine, în cazul meu, cele douã merg manã în manã.
Aveam...şase luni. Ştiu că nimeni nu-şi aminteşte acele vremuri. Poate oi fi eu unic sau e doar un vis. Mai degrabă e o amintire păstrată într-un colţ al memoriei, povestită deseori, încât am ajuns să cred că e amintirea mea .Mama m-a pus într-un leagãn, în curte. Şi zbura o arătare stranie pe cer. Incã pot sã o vãd. S-a cocoţat acolo, în tei şi mã privea in ochi, de parcã încerca sã-mi dezvãluie un mister. Mama a alungat-o. Pe cât de clarã e amintirea asta, ce nu pot sã-mi amintesc...e faţa mamei mele. Pot desena tot ce am vãzut, dar când vine vorba de mama mea, vãd doar ceaţã. A dispãrut în acea zi faţa ei cea tânăra.
- Trebuie sã plec.
Poate acolo este o uşa deschisă pentru mine, iar tu mă aşteapţi pe cealaltã parte, tată.
Trebuie doar sã întru.
Orice lucru la care visezi, se va realiza într-un final. Cine spune altceva e un prost.
Uneori simt un aspect ascuns în interiorul meu. Când mă privesc în oglindã şi observ cã mã priveşte înapoi un strãîn.
Încerc sã-mi dau seama ce îi motiveazã pe oameni, cum sunt manipulaţi, cum li se redirecţionează traiectoriile.
Ştiu cã am auzit o poveste despre o fatã care s-a îndrãgostit de un bãiat pe nu ştiu ce site, iar când a aflat cã acel bãiat era de fapt unul dintre prietenii ei, fãcându-i o farsã îngrozitoare, fata s-a sinucis. Acum, tu ce crezi despre asta? Mie mi se pare cã prostiile care ne intră în cap pot fi periculoase. Ne induce într-o lume în care ne îndrãgostim de tot felul de oameni, oameni falşi, când lumea realã este chiar afarã. Ştii... nu mai pot intra pe internet. E chimie...Ascultaţi instinctul, acel lucru primordial ne aduce împreunã. Fãrã el, nu ai nimic. Doar o relaţie falsã, cu o fatã prefãcutã într-o lume irealã, din care nu te poţi alege cu nimic altcveva decât cu suferintã. Aşa cã, adio! Iar Tv-ul dă-l de pomană sau aruncă-l la gunoi. Du-te afarã şi gãşeşte-ţi o fatã sau un bãiat adevãrat.
Orice lucru la care visezi, se va realiza într-un final. Cine spune altceva e un prost.
0 Comentarii:
Trimiteți un comentariu