20 noiembrie 2012

O singurã viațã

    


   Nimic nu intipãreşte ceva mai adânc în amintire decât dorinţa de a uita... 

Abia dacã ningea când am intrat. E atât de frumos. 

M-am gândit la o teorie. Teoria despre amintiri şi momente. Despre momentele care au o influenţă definitivă. Teoria e cã aceste momente cu un anumit impact, aceste momente de o puternicã intensitate îţi pot schimba complet viaţa. Pânã la urmã, ne definesc ca persoane. 

Chestia e cã fiecare trecem printr-un moment de încercare, alãturi de toate persoanele pe care le-am cunoscut. Şi aceste momente devin istoria noastrã, fãcând parte dintr-un top al celor mai bune momente pe care le retrãim în mintea noastrã încontinuu. 

Top, nr. 1: 

Jur cã te voi ajuta sã iubeşti viaţa, cã voi avea mereu grijã de tine. Şi cã voi avea rãbdarea pe care o presupune iubirea. Sã vorbesc când e nevoie de cuvinte şi sã împart tãcerea atunci când trebuie. Sã fiu de acord cu dezacordul în legãturã cu acordul catifelat. Şi sã sălășluiesc în cãldura inimii tale. Şi mereu sã o numesc casã. 
Jur cã te voi iubi mereu cu înverşunare în orice moment al tãu, pentru totdeauna. Jur sã nu uit cã aceastã iubire e unicã în viatã. Şi cã vom şti mereu în sufletul nostru, cã orice obstacol s-ar ivi, noi vom gãsi mereu drumul spre celãlalt. 
Vã luaţi că soţ şi soţie pentru totdeauna? 
- Da... Da! 
Prin puterea cu care am fost investit vã declar soţ şi soţie! Haide, sãrutati-vã şi fugiţi! 


Top, nr.2 

Cred cã pictura asta aratã bine. Adicã, ştiu cã nu e gata, dar înţeleg ce vrei sã exprimi. Cum picã umbra acolo şi elementul de luminã de aici...E abstract, dar nu ştiu, cred cã deja e foarte bun. What? De ce râzi? 
- Pentru cã nu asta e lucrarea mea. Sunt doar încercări nereuşite. Pe care le voi pãstra acum. E un moment fizic, spiritual deasupra la orice alt fel de iubire. 

Deci asta e în teorie. Cã momentele cu un anumit impact ne definesc. Dar nu m-am gândit niciodatã cum ar fi dacã ţi se întâmplã într-o zi sã nu-ţi mai aduci aminte niciunul dintre ele...Nici-o amintire, nimic... 
Dar dacã nu-şi va mai aminti nimeni de mine? 

Am fost la terapie intensivã sãptãmani şi nimeni nu şi-a amintit de mine. 
- Doamnã doctor, care este urmãtoarea etapã? 

Top, nr.3: 

Bunã, scuze, sunt incã la atelier. Îmi e atât de dor de tine încât picturile mele încep sã semene cu tine. Deci... ce faci mai târziu? 

De când nu mai am serviciu, lumea se uită la mine ca şi cum aş fi un animal de la Grădina Zoologică. 

   Ştii, florile îmi demonstreazã cã îmi pare rãu cã n-am mai vorbim de mult. Ar fi trebuit sã cumpăr flori de nu-mã-uita. 
Şi ne-am tot uitat la chestia asta panã când ne-am dat seama cã... erau doar nişte scrisori vechi şi poze. Aşa cã ne plimbam de colo-colo citind scrisori. Scrisori uitate într-o cutie veche de bomboane. Eram singuri în casã şi am început sã ne uităm la toate pozele... cu tine şi noi. Şi casa parcã pãrea atât de... plinã de noi. Eram o familie şi mi-am dat seama în acel moment cã... ãsta e cel mai important lucru din lume pentru mine. 

   Mă gândesc uneori, cum ar fi să o luăm de la început. Să retrăim momentele magice din viaţa noastră. Să ai o carte preferată pe care nu ţi-o mai aminteşti. 
Probabil cã îţi spui în minte: Aş fi vrut să n-o fi citit, ca sã mã pot bucura de ea din nou. Şi într-un fel, da, asta e groaznic. Clipa când m-am îndrăgostit prima dată. Sau naşterea copiilor. Wow! Au fost cele mai bune momente din viaţa mea. Şi mã gândesc cât de grozav ar fi sã mã pot bucura de ele din nou. Ca şi cum ţi-ai citi cartea preferatã pentru prima datã. 
Tocmai de aceea vreau sã te invit la o întâlnire. Ca între douã persoane care se întâlnesc pentru prima datã. 



    Mã gândesc la prima datã când am mers la restaurantul acela de pe colţ...Era un afiş uriaş pe care scria: 
"Acum servim supã!".Cât haz am făcut de asta! 
Am început sã mã gândesc la toate obstacolele pe care proprietarul restaurantului a trebui sã le depãseascã pentru a-şi împlini eternul vis de a servi supã. Şi dupã ce am terminat...Ea nu a spus nimic... pentru câteva secunde. Pur şi simplu...Pur şi simplu a exaltat. 

Îţi aminteşti de acea cofetărie de pe Strada Crizantemelor? Profiterol şi apoi acea imensă cutie cu bomboane. Umplute cu lichior, coniac sau rom. La unele te strâmbai, pe altele le savurai şi făceai nişte grimase aşa de nostime. Nu mă puteam opri din râs. Ai imitat şi ruleta 'rusească'! 
Dar când am fugit în acea croazieră 7 zile, fără să spunem nimănui şi ne-au dat în urmărire la Poliţie?! Dar când ne-am plimbat cu barca în acea seară cu umbre roşii pe cer...înconjuraţi de nuferi şi lebede? Dar când ne-a prins ploaia aceia torenţială şi lumea se uita la noi cum alergam prin bălţi, uzi până la piele...Dar... 

Un moment care are un anumit impact...Pentru unii este potenţialul pentru a se schimba. Aşa cum efectele de domino sunt peste puterea noastrã de protecţie. Trimiţând nişte particule, lucrând împreunã. Fãcandu-le sã stea mai apropiate decât înainte. În timp ce îi trimite pe ceilalţi...fãcând nişte aventuri minunate. Ajungând în locuri unde nici mãcar nu te-ai fi gândit cã ai sã le gãseşti. Tocmai asta e chestia la aceste momente de influenţă definitivă. Nu poţi... indiferent cât de mult ai încerca...sã controlezi cum te vor afecta. Trebuie doar sã laşi particulele sã aterizeze acolo unde vor. Şi sã aştepţi... pânã la urmãtoarea coliziune sau viitoarea şansă. Poate chiar următoarea viaţă. 

Jur cã te voi ajută sã iubeşti viaţa, cã voi avea mereu grijã de tine. Şi cã voi avea rãbdarea pe care o presupune iubirea. Sã vorbesc când e nevoie de cuvinte şi sã împart tãcerea atunci când trebuie. Sã fiu de acord cu dezacordul în legãturã cu albastrul senin catifelat şi pufos. 
Şi sã aţipesc în cãldura inimii tale. 
Şi mereu sã o numesc casa mea. 

0 Comentarii:

Trimiteți un comentariu