20 noiembrie 2012

Despre viaţa albinelor...

   

   Albinele au apãrut în vara lui '75, vara în care am împlinit 14 ani şi toatã lumea mea a început sã se învârtã pe o nouã orbitã. 
Dacã mã gândesc acum, cred cã de fapt mi-au fost trimise. 
Aş vrea sã pot spune cã mi-au fost trimise aşa cum îngerul Gabriel i-a fost trimis Fecioarei Maria. 
Ştiu cã e o comparaţie forţatã, viaţa mea e neînsemnatã faţã de a lor dar am motive sã cred cã ei nu s-ar supãra. 

O albinã lucrãtoare cantãreşte mai puţin ca o petalã de floare dar poate zbura cu o greutate mult mai mare ca a ei. Dar trãieşte doar 4 sau 5 sãptãmani... 


   Cateodatã sã nu simţi nimic e singurul mod de a supravieţui. Unele lucruri nu conteazã atât de mult. Dar sã faci fericit pe cineva, asta conteazã. 

Ăsta e sunetul a 100.000 de aripi care plimbã aerul. Oamenii n-au idee despre cât de complexã e viaţa într-un stup. Vezi, albinele au o viatã secretã despre care noi nu ştim nimic. 

L-am văzut, mergea pe apã şi-mi zâmbea murmurând cântecul răului şi fãcându-mi cu mâna dar a plecat şi mi-a spus cã mã asteaptã.
Toatã ziua l-am strigat şi i-am spus te rog întoarce-te! Pentru cã nu am vrut sã îl întristez.
El a spus: nu te îngrijora cãci ne vom mai vedea dar, l-am auzit apoi strigând dureros şi a plecat. 

Pune un stup pe mormântul meu. Şi lasã mierea sã curgã pe el. Când voi muri şi voi pleca asta e tot ce vreau de la tine. Drumurile raiului sunt de aur şi luminã. 

Acum am lunile mele care strãlucesc peste mine. Cred cã m-am iertat. Cateodatã noaptea, visele mele mã întorc în tristeţe şi trebuie sã mã trezesc şi sã iert din nou. 
Dar Fecioara e tot timpul acolo. O simt în momente neaşteptate. Se va ridica şi când o va face, nu se va duce la ceruri ci înlăuntrul meu... 

16 mai 2010 
Rămâi cu bine, Dio 

0 Comentarii:

Trimiteți un comentariu