Mă vei mai ţine în braţe în seara asta? Îţi vei mai deschide inima doar mie?
Şi dacă îţi voi povesti temerile mele cumplite, ce vei face? Experienţa de o viaţă m-a învãţat cã, în perioade dificile afli foarte repede cine îţi sunt prieteni cu adevãrat. Se pare cã tragedia şi scandalul au un mod unic de a clarifica prioritãţile oamenilor iar tu eşti doar un miel neajutorat ce este condus cãtre sacrificare...
O inimã conflictualã hrãnitã pe îndoialã şi confuzie.
Aceasta îţi va pune la îndoialã calea...tacticile...motivele.
Când te uiţi înainte şi vezi doar întuneric, doar motivele şi determinarea te pot trage înapoi din prãpastie...
Tinerii de azi sunt un pericol public.
Fineţea armoniei constă tocmai în interacţiunea dintre oameni. Dar care oameni? Sau mutanţi de tranziţie? Caractere clişeu care acţionează pe coordonate simple şi uşor de prevăzut, fără să îşi asume responsabilitatea eşecurilor, într-un moment de criză dincolo de care nu îi poate aştepta decât deziluzia. Limitarea şi egoismul tuturor care nici măcar nu încearcă să treacă peste frustările şi interesele personale. Există un grav conflict între generaţii acum. Azi s-a realizat utopica generaţie spontanee. De la generaţia crescută cu cheia de gât s-a sărit la generaţia anodină ''Faceboock'': ''E viaţa mea şi fac ce vreau'', a SMS-urilor neînsemnate, a celor care mănâncă la ''Mec'', a dependenţilor de Smartphone şi de...”tată, îţi f.. morţii mă-tii”!
Sunt puşti care au o halucinaţie extremă, să facă dragoste cu fetele din anime-uri...
Dacă îţi vor arăta partea lor întunecată, sentimentele lor goale, lipsa de afectivitate şi vor sfâşia perdeaua aparenţei cu lama pregătită de mâinile tremurânde pentru tăietură finală, ce vei face?
Pare un scenariu apocaliptic care reflectă convex problemele societăţii alienate, într-o veşnică tranziţie către neant. Tinerii care vor să pară independenţi. Este tabloul clinic al schizofreniei. Pasivitate, introvertire, detaşare de ceea ce se întâmplă în jur, cu o atitudine de autoabandon. În schimb, devin interesaţi şi aderenţi faţă de idei abstracte, filosofice, religioase, ocultism. Pierd contactul cu portretistica realităţii. Trăiesc într-o lume idealistă, fără nevoia banilor, fără grabă, fără reacţii la nepăsarea sau incompetenţa celor din jur, într-o anxietate care atinge paroxismul într-un comportament bizar, trecând imprevizibil de la o stare de linişte, la un comportament violent, neprovocat.
Ce exemple au de la generaţia oponentă?! Un perfect triptic al eşecului... Sfârşitul tinereţii nu aduce înţelepciune, ci mai degrabă resemnare, viaţă înspăimântă iar vârsta nu-ţi aduce seninătate şi împlinire. Generaţii de sacrificiu sau destinul veşnic al acestui neam resemnat.
Există o perioadă din viaţa noastră pe care nu o uităm niciodată, te-ai gândit vreodată că poţi da refresh?
Prin lentila ochilor pătaţi cu lacrimi, nu pot defini forma acestui moment din timp şi departe de zborul înalt în cerurile senine, mă infiletez în gaura din pământ unde mă ascund iar atunci când eşti înăuntru ştii şi ce este afară.
Mă vei mai ţine în braţe în seara asta? Îţi vei mai deschide inima doar mie?
Şi dacă îţi voi povesti temerile mele cumplite, ce vei face?
Pare un scenariu apocaliptic care reflectă convex problemele societăţii alienate, într-o veşnică tranziţie către neant. Tinerii care vor să pară independenţi. Este tabloul clinic al schizofreniei. Pasivitate, introvertire, detaşare de ceea ce se întâmplă în jur, cu o atitudine de autoabandon. În schimb, devin interesaţi şi aderenţi faţă de idei abstracte, filosofice, religioase, ocultism. Pierd contactul cu portretistica realităţii. Trăiesc într-o lume idealistă, fără nevoia banilor, fără grabă, fără reacţii la nepăsarea sau incompetenţa celor din jur, într-o anxietate care atinge paroxismul într-un comportament bizar, trecând imprevizibil de la o stare de linişte, la un comportament violent, neprovocat.
Ce exemple au de la generaţia oponentă?! Un perfect triptic al eşecului... Sfârşitul tinereţii nu aduce înţelepciune, ci mai degrabă resemnare, viaţă înspăimântă iar vârsta nu-ţi aduce seninătate şi împlinire. Generaţii de sacrificiu sau destinul veşnic al acestui neam resemnat.
Există o perioadă din viaţa noastră pe care nu o uităm niciodată, te-ai gândit vreodată că poţi da refresh?
Prin lentila ochilor pătaţi cu lacrimi, nu pot defini forma acestui moment din timp şi departe de zborul înalt în cerurile senine, mă infiletez în gaura din pământ unde mă ascund iar atunci când eşti înăuntru ştii şi ce este afară.
Mă vei mai ţine în braţe în seara asta? Îţi vei mai deschide inima doar mie?
Şi dacă îţi voi povesti temerile mele cumplite, ce vei face?
0 Comentarii:
Trimiteți un comentariu