Un psiholog a spus : Depresia este inabilitatea de a construi un viitor.
Sunt puţine lucruri în lume mai infricoşãtoare decât viitorul ce ne asteaptã, necunoscut şi nevãzut.
Dar, uneori, cel mai inspãimântãtor viitor este cel pe care îl ştii.
Viitorul pe care îl vezi venind...şi de care nu poţi scãpa...
Întunericul ne inspãimântã. Tânjim pentru confortul generat de luminã oferindu-ne formã şi imagine...Permiţându-ne sã recunoaştem, sã definim ceea ce este înaintea noastrã. Dar, de ce ne este fricã cu adevãrat?
Nu de întuneric în sine...ci de adevãrul pe care ştim cã îl ascunde...
Sã ştii cã anul acesta a fost destul de prost pentru mine. M-am destrãmat. Sunt foarte deprimat...
Am avut un vis urât. Unde sunt? Perna mea e rece.
Oamenii trebuie sã afle ce se poate întâmpla. Mergem la doctori cu supãrãrile noastre şi cu speranţe cã ne vor putea insãnãtosi. În schimb, am mers pe un drum al suferinţei pe care nu mi l-aş fi putut imagina. Şi i-am luat pe cei apropiaţi o datã cu mine. Singura mea dorinţã este ca nimeni sã nu mã urmeze.
Unii oameni alunecã.
Conştiinţa oferã un context sau un înţeles pentru acţiunile noastre. Dacã acea parte din tine nu existã, atunci,practic, eşti ca o insectã, rãspunzand doar instinctiv, fãrã sã te gândeşti la însemnãtatea acţiunilor tale. Şi acea parte...Partea care oferã însemnãtate acţiunilor, existã atunci când dormim? Fãrã constiintã, cum dovedim intenţia? Nu cred cã se poate.
Depresia îţi poate lua energia.
Îţi poate fura timpul.
În fiecare noapte, pe la 3:00, parcã apare o ceaţã otrãvitoare...în mintea mea şi sunt paralizat. O ceaţã otrãvitoare? 'Întunericul vizibil' .Sunt momente în care simt cã puteam să scriu o carte cu acest titlu, dar...şemineul e stins deja...e întuneric, nu se vede nici zăpada de pe Caraiman. Doar Crucea.
Îmi vreau viaţa înapoi!
Ştiţi care este cel mai bun prezicãtor al comportamentului viitorului? Comportamentul trecutului.
Am vrut sã fac un test. Un inventar de personalitate. O serie de întrebãri cu adevãrat sau fals.
Imagineazã-ţi cã tot ce ţi-ai dorit se întâmplã o datã în viaţă ta. Şi apoi, când începi sã crezi... dispare. Brusc, este foarte greu sã-ţi imaginezi viitorul. Asta e depresia, nu-i aşa?
Fetele învăţã sã mimeze de o la o vârstã fragedã. Probabil în aceeaşi perioadã în care bãieţii invaţã sã mintã.
Te gândeşti din nou şi din nou, de fiecare datã când te uiţi la viaţă ta, vãzând poziţia în care te afli, şi din cauza cui ai ajuns acolo. Şi totul duce spre ce? Fiecare problemã, fiecare dezamãgire. Şi mã gândesc : Poate dacã totul dispare, mã voi simţi mai bine.
Am citit undeva cã existã o diferentã între lacrimile de bucurie şi cele de tristeţe.
E adevãraţ. Stã în chimie, dar nu-ţi dai seama doar privind, sunt doar lacrimi...
Nu e nimic mai terifiant decât viitorul.
Şi nimic mai inevitabil. Se întâmplã. Sunt viitoruri atât de devastatoare, încât nu-ţi poţi imagina cã le vei supravieţui. Aşa cã te lupţi şi fugi. Dar oricât de departe fugi sau oricât de tare te lupţi, viitorul te prinde.
Soarta te prinde...
Întunericul ne inspãimântã. Tânjim pentru confortul generat de luminã oferindu-ne formã şi imagine...Permiţându-ne sã recunoaştem, sã definim ceea ce este înaintea noastrã. Dar, de ce ne este fricã cu adevãrat?
Nu de întuneric în sine...ci de adevãrul pe care ştim cã îl ascunde...
Sã ştii cã anul acesta a fost destul de prost pentru mine. M-am destrãmat. Sunt foarte deprimat...
Am avut un vis urât. Unde sunt? Perna mea e rece.
Trebuie sã visez atunci când dorm? Da, sunt sigur cã toatã lumea are acest obicei. Nu toate visele trebuie sã fie urâte. Albert Einstein a descoperit relativitatea într-un vis. Şi Paul McCartney scria cântece întregi, la fel Jon Anderson. Şi eu o visam pe mama, înainte sã o întâlnesc. Deci, despre ce o sã visez?
Oamenii trebuie sã afle ce se poate întâmpla. Mergem la doctori cu supãrãrile noastre şi cu speranţe cã ne vor putea insãnãtosi. În schimb, am mers pe un drum al suferinţei pe care nu mi l-aş fi putut imagina. Şi i-am luat pe cei apropiaţi o datã cu mine. Singura mea dorinţã este ca nimeni sã nu mã urmeze.
Unii oameni alunecã.
Conştiinţa oferã un context sau un înţeles pentru acţiunile noastre. Dacã acea parte din tine nu existã, atunci,practic, eşti ca o insectã, rãspunzand doar instinctiv, fãrã sã te gândeşti la însemnãtatea acţiunilor tale. Şi acea parte...Partea care oferã însemnãtate acţiunilor, existã atunci când dormim? Fãrã constiintã, cum dovedim intenţia? Nu cred cã se poate.
Depresia îţi poate lua energia.
Îţi poate fura timpul.
În fiecare noapte, pe la 3:00, parcã apare o ceaţã otrãvitoare...în mintea mea şi sunt paralizat. O ceaţã otrãvitoare? 'Întunericul vizibil' .Sunt momente în care simt cã puteam să scriu o carte cu acest titlu, dar...şemineul e stins deja...e întuneric, nu se vede nici zăpada de pe Caraiman. Doar Crucea.
Îmi vreau viaţa înapoi!
Ştiţi care este cel mai bun prezicãtor al comportamentului viitorului? Comportamentul trecutului.
Am vrut sã fac un test. Un inventar de personalitate. O serie de întrebãri cu adevãrat sau fals.
Imagineazã-ţi cã tot ce ţi-ai dorit se întâmplã o datã în viaţă ta. Şi apoi, când începi sã crezi... dispare. Brusc, este foarte greu sã-ţi imaginezi viitorul. Asta e depresia, nu-i aşa?
Fetele învăţã sã mimeze de o la o vârstã fragedã. Probabil în aceeaşi perioadã în care bãieţii invaţã sã mintã.
Te gândeşti din nou şi din nou, de fiecare datã când te uiţi la viaţă ta, vãzând poziţia în care te afli, şi din cauza cui ai ajuns acolo. Şi totul duce spre ce? Fiecare problemã, fiecare dezamãgire. Şi mã gândesc : Poate dacã totul dispare, mã voi simţi mai bine.
Am citit undeva cã existã o diferentã între lacrimile de bucurie şi cele de tristeţe.
E adevãraţ. Stã în chimie, dar nu-ţi dai seama doar privind, sunt doar lacrimi...
Nu e nimic mai terifiant decât viitorul.
Şi nimic mai inevitabil. Se întâmplã. Sunt viitoruri atât de devastatoare, încât nu-ţi poţi imagina cã le vei supravieţui. Aşa cã te lupţi şi fugi. Dar oricât de departe fugi sau oricât de tare te lupţi, viitorul te prinde.
Soarta te prinde...
0 Comentarii:
Trimiteți un comentariu