Întrebare

  

   Sunt în aceeaşi gară neînsemnată, într-un sfârşit de iunie complicat, neverosimil de cenuşiu şi ploios. Intreagă viaţă am aşteptat trenuri. Ştiu de mult timp cum se aşteaptă un tren şi o femeie. E fascinant, iar aşteptarea e o artă. Starea de nelinişte, inima care îţi tremură tulburată, o mână ridicată, un zâmbet, o îmbrăţişare, un sărut.

  Eu din viitor vorbesc cu mine din trecut. Ce e dragostea? E când cineva te face să-ţi simţi stomacul încordat dar şi lejer în acelaşi timp. Şi când te dor obrajii de la atâta zâmbit. Zâmbeşti atât de mult de crede lumea că te-ai ţicnit. 

Dragostea e lumină. 
Acceptare. 
Foc. 
Durere... 
O durere îngrozitoare. Dar tânjesti după ea iar şi iar. 
E ca ocolo de unde îţi iei vată pe băţ sau unde te dai în căluşei. 
Să te zbengui cu cineva, să discuţi, să faci glume... 
Să nu vrei să te mai duci la culcare, să o ţii în braţe strâns, pentru că e posibil că totul să dispară într-o clipă. 

  Pe linia unu tocmai a sosit un tren cu vagoane desperecheate, unele albastre, altele verzi, plin cu iluzii, nu a coborât nimeni, nu a urcat nimeni, poate înăuntru sunt doar regrete şi fantome. Şoapte: Ascultă, dacă vrei, te pot ajuta să uiţi ce zi e azi...Este ca şi cum ai trăi într-un sarcofag, într-o piramidă fără de moarte, veşnic metaforă a morţii. 

Am visat că mă plimbam pe Lună cu Alice: De unde ştii că sunt supărat, am întrebat-o. Trebuie să fii, zise pisica în locul ei, altfel n-ai fi venit aici. Lewis Carroll trebuia să fie şi ea. 

Dragostea nu înseamnă să te uiţi fix unul la altul, ci să-ţi fixezi privirea în aceeaşi direcţie. 
Uneori mă tem că ea va cobora din primul vagon şi mă va ocoli, aşa cum doar femeile ştiu s-o facă. Dar nu plec nicăieri. 

Într-un timp aşteptam un ultim tren,înghiţindu-mi lacrimile din ploaie. Mă rugăm ca ploaia să ascundă acele lacrimi, ca tu să nu le poţi vedea niciodată. Şi mă gândeam dacă pe mine m-ar aştepta cineva, însă ce rost ar mai avea aşteptarea ei acum? Şi poate e prea târziu pentru mine, n-aş mai îndrăzni să cobor dintr-un tren cu fantome. 

E ca întoarcerea acasă după o lungă călătorie. Aşa este dragostea. E ca întoarcerea acasă. Mulţumesc de întrebare.