Viața în așteptare

 

Aștepți. Salariul, meciul, o știre care să-ți confirme că nu trăiești într-un sitcom scris de un scenarist beat. Și nu oricare — ci unul concediat de HBO, reciclat de ANAF și lăsat nesupravegheat cu un laptop și o sticlă de țuică bătrână.

Aștepți weekendul ca pe Mesia, cu speranța că două zile de Netflix și chipsuri chimice pot exorciza o săptămână de sclavie corporatistă. Dar Mesia vine obosit, cu cearcăne până la genunchi, un cont de HBO expirat și o cutie de pizza goală. Te lasă cu un gust amar de cafea reîncălzită și cu alarma de luni dimineață care sună ca o premoniție din Final Destination.

Vrei să faci un împrumut la bancă? Mare greșeală! Pregătește-te ca pentru un examen la Academia de Științe Oculte. Îți trebuie o diplomă în Finanțe-Bănci, un masterat în Semiotică Ghișeistică și, dacă se poate, un curs rapid de traducere simultană pentru dialectul funcționarei de la ghișeu. Aceasta, cu ton de baron local și vocabular de societate secretă, cu răbdarea unei pisici în fața aspiratorului, îți aruncă termeni bizari ca și cum ar fi incantații, iar tu ești sacrificiul ritualic.

E o limbă interzisă muritorilor de rând, la fel ca dialectul farmacistelor care îți recomandă tot felul de pastile dubioase, cu rezonanță de sfinți din calendarul Ortodox: Sfântul Simvastatin Stâlpnicul, Cuviosul Prooroc Betaloc sau Sfiosul Noliprel. Medicii, la rândul lor, îți dau diagnostice în latină - o limbă moartă, ca să nu înțelegi explicit că ai doar o amărâtă de răceală și nu ciumă bubonică.

II

Vrei să-ți schimbi centrala termică? Felicitări, tocmai ai câștigat un curs intensiv de inginerie termică pe banii tăi! Meseriașul vine cu ciocanul și zero idei. Dacă nu-i spui tu unde s-o pună, o montează în sufragerie, lângă televizor, „că acolo era loc”.

Vrei să-ți refaci buletinul pe care ți-au greșit adresa? Pregătește-te pentru un maraton birocratic. Ia-ți liber o zi întreagă și adu-ți provizii cu simț de răspundere: sendvișuri, apă la bax, poate și un cort, o carte mai groasă de citit, un powerbank și o doză industrială de zen. Odată ajuns la locul faptei, timpul nu doar că se dilată – nenorocitul intră într-o gaură neagră! Funcționara de la ghișeu te privește cu expresia unui NPC dintr-un RPG prost optimizat, iar tu ești quest-ul secundar pe care ea refuză să-l completeze. Dacă ai noroc, după trei ore îți cere o copie xerox. Dacă n-ai noroc, îți spune să revii mâine, pentru că a căzut sistemul.

Vrei să trăiești? Așteaptă. Poate vine și viața, cândva, între două reclame la pastile cu nume de sfinți și un podcast motivațional despre cum să fii fericit cu ce n-ai. Adevărul e că, în loc de fericire, primești un tutorial despre cum să te mulțumești cu ce ai — adică o canapea, o cafea trezită, un pahar de vin cu o muscă decedată și trei facturi restante. Fericirea? Se pare că e doar un mit supraevaluat.