Sindromul (13)

Așa cum nu poți anticipa pisica neagră care iți taie calea, tot așa nu poți să-ți alegi visul pentru somn. Asta e situația. Am visat că dormeam.

Era o zi frumoasă de primăvară și eu mă plimbam cu bicicleta prin parc. Nu orice bicicletă, ci una specială: o tricicletă. Da, știu că sună ca un vehicul pentru copii sau bătrâni dar eu sunt un adult matur și responsabil care își permite să fie diferit. Îmi place să simt cum vântul îmi bate în părul lung și blond, cum soarele îmi încălzește pielea albă și fină, cum privirile celorlalți se întorc duplicitar după mine. Unii mă admiră pentru curajul meu de a ieși din tipare, alții mă disprețuiesc pentru lipsa mea de bun gust, iar câțiva mă ocărăsc. Dar eu nu mă las afectat de nimeni și nimic. Sunt liber ca pasărea cerului. În timp ce pedalam fericit pe aleea principală a parcului, observ un stand cu gogoși proaspete și aromate. Mirosea atât de bine încât mi s-a făcut poftă instantaneu și părul vâlvoi în cap. Așa că am oprit tricicleta lângă stand și am coborât să-mi cumpăr o gogoașă. Vânzatorul era un bărbat gras și roșcat care purta un șorț alb peste un tricou negru pe care scria “Gogoșar”. Mi s-a părut amuzant numele lui de meserie și i-am zâmbit larg. - Bună ziua! Aș dori o gogoașă cu gem de vișine, vă rog. - Bun venit la Gogoși Gogoșar! Bitte! O gogoașă cu gem de vișine costă 1,75 Euro. - Danke schön, zic eu în franceză! Am scos din buzunar o bancnotă mototolită și i-am întins-o vânzătorului. El a luat-o cu o mânã murdarã de fãinã și mi-a dat restul în monede zornãitoare. - Poftiți restul dumneavoastrã! - Mulțumesc! Am luat gogoaşa dintr-o farfurie de carton şi am muşcat din ea cu poftã. Era delicioasã, caldã şi pufoasã pe dinăuntru şi crocantã şi dulce pe dinafarã. Gemul cald se scurgea pe buzele şi pe bãrbia mea. - E bunã, m-a întrebat vânzatorul cu un glas jovial? - Foarte bunã! I-am răspuns eu entuziasmat. - Mă bucur sã aud asta! Dacã vreți mai multe gogoși sau alte produse de patiserie, avem tot ce vreți: cornuri cu ciocolată sau vanilie, plăcinte cu mere sau brânzã dulce… M-am uitat la el mirat. Nu înţelegeam cum putea sã vorbeascã atât de mult despre prăjituri când eu eram ocupat să mãnânc una. - Nu, mulţumesc! Sunt sătul, am spus eu politicos şi am plecat spre tricicleta mea. Dar, când am ajuns acolo, am avut parte de o surprizā neplācutā: cineva mi-o furase! În locul ei era doar un sac mare şi negru plin ochi cu gunoi menajer. Am rămas perplex şi furios în acelaşi timp. Cine ar fi putut sã-mi facă aşa ceva? Şi mai ales…de ce? Mi-am adus aminte cã, mai devreme, trecuse pe lânga mine... Da, mi-am adus aminte că mai devreme trecuse pe lângă mine un tip ciudat care se uita cu insistență la tricicleta mea. Era înalt și slab, cu părul negru și creț și cu o barbă neîngrijită. Purta o geacă verde și o șapcă roșie pe care scria “Judd Trump”. Nu știam cine era sau ce voia, dar mi se păruse suspect. Am alergat înapoi la standul de gogoși și l-am întrebat pe vânzator dacă l-a văzut pe hoț. - Domnule Gogoșar, mi-ați văzut tricicleta? Cineva mi-a furat-o! - Ce? Cum așa? Unde, cine? - Păi am lăsat-o aici când am venit să-mi cumpăr gogoașa și când m-am întors era dispărută! În locul ei era un sac de gunoi! - Vai de mine! Ce nenorocire! - Ați văzut cumva cine a făcut asta? - Nu prea…Era multă lume pe aici…Dar poate a fost acel tip… - Ce tip? - Acela care a trecut acum câteva minute pe aici. Era înalt și slab, cu părul negru și creț și cu o barbă neîngrijită. Purta o geacă verde și o șapcă roșie pe care scria “Judd Trump”. - Da! Același tip pe care l-am văzut eu mai devreme! Unde a plecat? - Nu știu…A luat-o spre ieșirea din parc…

II

Am mulțumit vânzatorului pentru informații și am pornit în goană după hoț. Eram hotãrât sã-mi recuperez tricicleta cu orice preţ. Dar când am ajuns la ieşirea din parc, nu l-am mai gãsit. În schimb, am dat nas în nas cu un alt stand de gogoşi. Era mai mare şi mai colorat decât cel al lui Gogoşar şi avea un banner mare pe care scria “Gogoşi Liverpool”. Vânzãtoarea era o femeie plinuţã şi blondã care purta un tricou alb pe care scria “Coana Liverpool”. M-a vãzut cã mã uit la standul ei şi mi-a zâmbit larg. - Bunã ziua! Vreţi sã încercaţi cele mai bune gogoşi din oraş? Sunt proaspete şi delicioase! Am refuzat politicos oferta ei şi i-am spus cã mã grãbeam sã prind un hoţ care mi-a furat tricicleta. -Ce? Cum aşa, nu se poate, cine, mi-a spus ea miratã. - Pãi am lãsat-o în parc când am venit sã-mi cumpãr o gogoaşã de la domnul Gogoşar şi când m-am întors era dispãrutã! În locul ei era un sac de gunoi! Vânzãtoarea s-a uitat la mine cu înțelegere şi compasiune. - Vai de mine! Ce nenorocire, mi-a spus ea repetând exact aceleaşi cuvinte ca domnul Gogoşar. - Ați văzut cumva cine a făcut asta, am întrebat-o eu sperând să obțin un indiciu. - Nu prea…Era multă lume pe aici…Dar poate a fost acel tip… - Ce tip? - Acela care a trecut acum câteva minute pe aici. Era înalt și slab, cu părul negru și creț și cu o barbă neîngrijită. Purta o geacă verde și o șapcă roșie pe care scria “Judd Trump”. - Da! Același tip pe care l-am văzut eu mai devreme! Unde a plecat? - Nu știu…A luat-o spre stația de autobuz…

III

Am mulțumit vânzãtoarei pentru informații și am pornit din nou în goană după hoț. Eram tot mai nervos și frustrat că nu-l prindeam. Mult mai motivat. Și mult mai nervos! Dar când am ajuns la stația de autobuz, nu l-am mai găsit. În schimb, am dat peste un alt stand de gogoși. Era mai mic și mai sărăcăcios decât celelalte două și avea un afiș mic pe care scria “Gogoși Primavera”. Vânzatorul era un băiat tânăr și brunet care purta o mască albă peste gură și nas. M-a văzut că mă uit la standul lui și mi-a fãcut semn cu mâna. - Bunã ziua! Vreți sã încercați cele mai ieftine gogoși din oraș? Sunt doar 1 Euro bucata! Am refuzat politicos oferta lui și i-am spus că mã grãbeam sã prind un hoț care mi-a furat tricicleta. - Ce? Cum așa, mi-a spus el mirat. - Pãi am lãsat-o în parc când am venit sã-mi cumpãr o gogoaşã de la domnul Gogoşar şi când m-am întors era dispãrutã! În locul ei era un sac de gunoi! Vânzãtorul s-a uitat la mine așa cum te uiți pe geam. - Vai de mine! Ce nenorocire, mi-a spus el repetând exact aceleaşi cuvinte ca domnul Gogoşar şi coana Liverpool. - Ați văzut cumva cine a făcut asta, am întrebat eu exasperat. - Nu prea…Era multă lume pe aici…Dar poate a fost acel tip… - Ce tip? - Acela care a trecut acum câteva minute pe aici. Era înalt și slab, cu părul negru și creț și cu o barbă neîngrijită. Purta o geacă verde și o șapcă roșie pe care scria “Judd Trump”. - Da! Același tip pe care l-am văzut eu mai devreme! Unde a plecat? - Nu știu…A luat-o spre spitalul de lângă parc…

IV

Am mulțumit vânzatorului pentru informații și am pornit pentru ultima datã în goanã dupã hoț. Eram atât de supãrat și obosit cã nu mai puteam gândi clar. Dar, când am ajuns la spitalul de lângã parc, nu l-am mai gãsit. În schimb, am dat peste un alt stand de gogoși. Era cel mai ciudat dintre toate: avea forma unei seringi uriașe și era plin de gogoși cu diverse umpluturi colorate. Pe stand scria “Gogoși Anestezie de primăvarã”. Mă gândesc că a confundat astenie cu anestezie. Vânzãtorul era un doctor în halat alb care purta ochelari de soare. M-a văzut că mă uit la standul lui și mi-a vorbit cu un glas rãgușit. - Bunã ziua! Vreți sã încercați cele mai tari gogoși din oraș? Sunt injectate cu substanțe speciale care vã fac sã uitați de toate problemele! Am refuzat politicos oferta lui și i-am spus că mã grãbeam sã prind un hoț care mi-a furat tricicleta. - Ce? Cum așa, mi-a spus el mirat. - Pãi am lãsat-o în parc când am venit sã-mi cumpãr o gogoaşã de la Gogoşar şi când m-am întors era dispãrutã! În locul ei era un sac de gunoi! Doctorul s-a uitat la mine cu compasiune și înțelepciune. - Vai de mine! Ce nenorocire, mi-a spus el repetând exact aceleași cuvinte ca domnul Gogoşar, coana Liverpool și băiatul Primavera. - Nu vă faceți griji! Am soluția perfectă pentru dumneavoastră, mi-a spus el zâmbind larg. - Ce soluție, am întrebat eu curios. - O gogoașă anestezică! Vă va face să uitați complet de tricicletă și de hoț! Vă va face să visezi frumos, mi-a spus el entuziasmat, trecând subtil la persoana a II-a singular. - Ce facem domnule doctor, ne tutuim, am întrebat eu răutăcios. Asta sună a, "doamnă, nu vă supărați, îmi dați voie să-ți zic tu?!" - Păi fiecare gogoașă are o umplutură diferită...

- In fine, "spuneți-mi cum îți face plăcere!" Discuția a devenit confuză și imaginea distorsionată.

- Vrei să-mi dați una cuuuuuuuuu...
V

Tocmai atunci m-am trezit. Frumos vis și pofticios al naibii, îmi spun. Televizorul era deschis, cu sonorul tare. Mă uit mai atent, îmi îndrept capul și văd comentariile după meciul Liverpool - United 7-0, care tocmai se încheiase. Tocmai la acest eveniment istoric m-am găsit să adorm! Deși, ca să fie supărarea și mai mare am ațipit chiar înainte de pauză, când scorul era 0-0. Bravo, felicitări! Parcă am în gură apă minerală Hebe!

Mai târziu am aflat o altă veste minunată, "Asul din pachet", numitul Judd Trump, a luat iar bătaie în jocul decisiv! Cât despre visul ăsta cu gogoși, gogoșari și tricicliști aproape că l-am uitat dar mă gândesc foarte serios să-l întreb pe Judd Trump pe Twitter dacă nu cumva știe ceva de tricicleta mea!