Alchimie

Visele sunt reale atât cât dureazã. Şi nu trãim în vise? 

   E şi aşa destul de greu sã pierzi pe cineva, dar imagineazã-ţi cum e sã nu ai rãspunsuri. 
Un om înţelept ar evita azi o evadare în real. Furtuna dã târcoale. 

  Am senzaţia cã sunt douã tipuri de oameni. Cei care trec peste suferinţã şi merg mai departe şi cei ce se afundã într-o suferintã fãrã sfârşit. 

Ştii cã îmi amintesc fiecare cuvânt pe care ni l-am spus? 

Dacã vrei sã te simţi mai bine, nu poţi controla acest proces. Trebuie sã-ţi permiţi sã jelesti. 

Nu mai dormi, fiindcã atunci când o faci, mã visezi. Şi când mã vezi, simţi cea mai plãcutã alinare. Şi îmi ceri sã dansãm, dar nu pot, fiindcã nu ştiu acel dans. 

Ştiu cã dacã te afunzi în vis esti pierdutã în depresie, aşa cã mã chinui sã te trezesc. 
Ştii ce e suferinţa adevãratã? Acea... durere seacã, acel hãu adânc ce provine dintr-o tragedie fãrã sens. Trãieşti într-o ignoranţã binecuvântatã, ca toţi oamenii fãrã griji, care nu ştiu cã întunericul e la un pas distanţã. 

Nu voi spune sã nu plângi, fiindcã nu toate lacrimile sunt rele. 

Alchimia transformã metalele obişnuite în unele preţioase. Visele fac acelaşilucru. Transformã ceva oribil în ceva mai bun. Şi mai bine e sã nu te gândeşti.           

Lasã sã se întâmple. 

Vreau sã te mai ţin în braţe o datã, înainte sã devin o amintire...